Ion Ghițulescu, directorul artistic al Ansamblului Artistic „Doina Gorjului”, și-a împlinit toate visele, este mândru de profesia sa și se simte fericit că are o familie frumoasă.
S-a căsătorit la vârsta de 17 ani și nu regretă acest lucru, pentru că, spune el, isi iubeste soția mai mult decât pe el.
Care a fost cel mai mare vis împlinit al dumneavoastră?
Visul meu, de când am început să știu ce înseamnă viața, a fost să fiu solist. Și am muncit foarte mult pentru a ajunge ce mi-am dorit. Dacă nu muncești, visele nu se împlinesc și rămâi doar cu dorința, însă trebuie să îți cunoști potențialul de muncă și să nu visezi aiurea, că vrei să devii șeful statului și tu nu poți fi nici măcar șeful tău. Pe plan profesional, pot spune că mi s-au împlinit mai toate dorințele. Aș dori să menționez faptul că am fost în Israel, unde am primit distincția de ”Cântărețul anului 2008”, e o mândrie pentru mine, că din toți soliștii României, eu am fost cel care a primit acest titlu, alături de oameni precum Florin Piersic, Maia Morgenstern; diplomele ne-au fost înmânate la Casa Americii din Israel. Deși nu am visat acest lucru, l-am primit.
Care ar fi cea mai mare împlinire pe plan personal?
Mi-am dorit, după ce m-am căsătorit, să am copii și i-am avut ca la comandă: mi-am dorit băiat, l-am avut, mi-am dorit fată și am avut-o. Amândoi copiii sunt realizați, băiatul este bucătar, iar fata, actriță. Nu i-am forțat, amândoi au făcut ce au dorit, i-am lăsat să își facă viitorul așa cum au crezut ei de cuviință. După aceea s-au căsătorit și mi-am dorit, cum e și normal, un nepot și l-am avut. Mă mândresc foarte tare cu el și am plăcerea în viață că am pentru ce munci.
Care ar fi visul neîmplinit?
Am dorit să fiu artist de cinema, dar nu am reușit asta, pentru că m-am născut într-o familie săracă. Părinții mei nu știau carte, nu știau unde să mă dea la școală, dar Dumnezeu m-a ajutat și am devenit solist.
Aveți regrete?
Nu am regrete.
Cum a fost copilăria dumneavoastră?
M-am născut la Homești, în Buzău, și pot spune că am avut o copilărie normală, iar greutățile vieții nu le-am simțit eu, ci părinții. Am crescut la țară, mergeam cu copiii ceilalți care aveau vite, pentru a mă juca. Mi-am făcut studiile la mine în sat până în clasa a VII-a, apoi am făcut liceul la Buzău. Aici în Târgu Jiu am făcut Facultatea de Drept.
Care a fost cea mai mare trăsnaie pe care ați făcut-o în perioada copilăriei?
„Nu există copil cuminte și babă frumoasă”; nu am făcut așa mari trăsnăi… nici nu aveam cum, pentru că singurele noastre jocuri erau alergatul după minge și călăritul nuielei (ziceam că suntem călare pe cai). Cam astea au fost jocurile copilăriei mele, apoi m-am mărit, am început să cânt, ma mai uitam și eu după fete. Pot spune că am ieșit destul de repede din copilărie, mai ales că la vârsta de 17 ani m-am căsătorit. (râde)
Cum ați cunoscut-o pe soția dumneavoastră?
Cântam la o nuntă și cineva mi-a arătat o fată frumoasă și mi-a spus că o asemenea fată trebuie să îmi iau eu de soție. La acea nuntă ne-am cunoscut, ne-am mai dat de câteva ori întâlnire și apoi am luat-o de nevastă. Pot spune că mi-am iubit nevasta mai mult decât pe mine.
Care a fost cel mai nefericit eveniment din viața dumneavoastră?
Cel mai nefericit eveniment din viața mea s-a întâmplat în urmă cu mai multi ani și m-a marcat foarte tare. Eram aici, la „Doina Gorjului”, când a venit președinte la Consiliu Județean unul Ganea, de la București. In acea perioadă, îmi dădeam niște examene si nu puteam participa la toate spectacolele. Cativa dintre colegii mei au mers la el și i-au spus că nu pot face unele spectacole fara mine. M-am dus degeaba la el, pentru că m-a dat afară, m-a înjurat, mai avea putin și mă lua și la bătaie; era un tip foarte rău, am avut multe probleme din această cauză. Atunci m-am îmbolnăvit de inimă și chiar și acum mai am probleme, stau cu medicamente.
De cine vă este dor în momentul de față?
De o parte din familia mea; spun asta pentru că o parte din frații mei nu mai sunt printre noi.
Dacă ar fi să dați un sfat cuiva, care ar fi acela?
Sfatul meu, valabil pentru toată lumea, este să nu se duşmănească, să îi respecte pe cei de lângă ei, pentru că numai așa se respectă pe sine.
Cum vă petreceți timpul liber?
Timpul meu liber este aici la ansamblu. Eu sunt aici de dimineață până seară, stau și mă gândesc cum să facem spectacole, ce fel de spectacole să facem, încerc să venim tot timpul cu ceva nou, pentru a atrage publicul.
Credeți în Dumnezeu?
Da, cred.
Cum ar arăta o seară perfectă pentru dumneavoastră?
O seară perfectă ar fi să stau undeva în liniște să mă regăsesc, să ascult romanțe și poezii.
Pe unde ați călătorit și ce zonă v-a plăcut cel mai mult?
Am călătorit în toată țara, am străbătut-o sat cu sat; acum, din păcate, nu am mai fost așa de des. În străinătate am fost în Spania, Portugalia, Franța, Elveția, Israel, Turcia, dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut Viena.
A consemnat Alina Albulescu
